Prof. dr. Pavel Mureșan (Universitatea Toronto, Canada) este expert în educație și a coordonat proiecte internaționale de anvergură din domeniul educației, fiind asociat al unor instituții de prestigiu, precum APA Internațional. Este doctor în filosofie. Pe scurt, activitatea dumnealui profesională are următoarele repere: dr. Universitatea București, Universitatea Toronto • Humboldt Foundation Post – Ph. D. Fellowship (1991-1993), Freie Universitaet Berlin • Cercetător Senior Asociat, Universitatea Toronto (1994 – 1997) • Președinte al Centrului Internațional de Management al Resurselor Umane (1997- 2006) • Manager al proiectului internațional National Life Work Centre Canada (1995- 2003) • Specialist de onoare – Studii Contemporane pentru Toronto District School Board (2002 – prezent) • Programul de calificări pentru directori (2013), OISE, Universitatea Toronto • Asociat APA International https://www.linkedin.com/in/pavel-muresan-734b04b0/
- Domnule profesor, acum 3 ani am fost onorați să fiți unul dintre experții care au făcut parte din Comisia de experți a audierii publice dedicate formării inițiale a profesorilor din România. Ne-am uitat atunci cu încredere la modelul canadian și ne-am bucurat de opiniile și contribuția dumneavoastră.
În contextul anunțatului proiect de digitalizare a educației din România, ne-ați semnalizat că există suficiente practici la nivel mondial care să ne ajute să evităm geșelile pe care alte state le-au făcut deja. Pentru început, își poate permite Romania să cheltuiască 400 milioane euro pentru a dota 90 de mii de clase cu table inteligente?
- Ar fi un risc uriaș, din mai multe motive.
În primul rând, nu cunosc o țară care să fi făcut așa ceva. Adică, printr-o decizie centralizată, de la minister, să achiziționeze o tehnologie relativ scumpă și să doteze în masă nu toate școlile, ci toate clasele din țara respectivă.
Aici, în America de Nord, bugetele educaționale sunt descentralizate. Școlile primesc bani, directorul împarte sumele pe catedre, iar acestea decid la cererea profesorilor ce și câtă tehnologie să cumpere în fiecare an, în funcție de prioritățile profesorilor și în funcție de nevoile elevilor. Se fac și aici greșeli. Am văzut școli care au cumpărat un număr mare de table interactive și, după mai puțin de doi ani, tablele au devenit piese de muzeu.
Apoi, aș menționa și alți factori de risc. Această tehnologie se schimbă la fiecare 5 ani. Apare ceva mai nou, mai eficient și la preț mai mic. Iar costurile aferente (cabluri, creioane speciale, computer, proiector, difuzoare, instalare etc.) nu sunt deloc neglijabile și variază de la un tip la altul de tablă interactivă.
Totodată, tablele se defectează ușor și piesele de schimb sunt scumpe. Profesorii renunță foarte repede la folosirea lor.
- Ar fi tablele inteligente o prioritate pentru sistemul de educație din Romania?
- Nu aș crede. Cred că sunt alte priorități pentru școlile din Romania: laboratoare pe specialități; acces la internet; WI-FI în clase; manuale bune și aduse la zi; ridicarea nivelului de competență al profesorilor; înființarea Colegiului Profesorilor – responsabil pentru standardele profesionale și morale ale corpului profesoral; înființarea unei Agenții Naționale Independente pentru Calitatea și Auditul Educației – instituție responsabilă pentru testarea performaței elevilor la clasele a II-a, a IV-a, a VII-a și a VIII-a, dar și la clasele a XI-a și a XII-a; perfecționarea managementului educațional și formarea directorilor; abandonul școlar etc.
În plus, să nu uitam și alte nevoi stringente ale școlilor: WC-uri igienice, canalizare, sisteme de încălzire, reparații ale unor clădiri, ale unor acoperișuri, upgradarea instalațiilor electrice etc.
- Ce soluție mai puțin costisitoare și cu aceleași efecte ați recomanda?
- La Universitatea din București, un profesor ne spunea, referindu-se la aparatura de testare în psihologie, că nu avem nevoie de costum de alpinist, ca să urcăm dealul Mitropoliei...
Tablele Inteligente sunt o investiție scumpă pentru școli, iar tehnologia are un grad ridicat de perisabilitate, așa cum o demonstrează și telefoanele celulare. Pe de altă parte, același lucru pe care îl face o tablă interactivă poate fi făcut cu un simplu ecran și cu o tabletă conectată la un proiector digital și la internet.
Aici, în Canada, aproape fiecare clasă are un proiector digital cu ecran, are acces la internet, WI-FI și un calculator pentru profesor. Proiectoarele digitale sunt cel mai des folosite și de către cei mai mulți profesori. Sunt ieftine, ușor de utilizat, iar becul din dotare rezistă mii de ore. Sunt cele mai iubite de către profesori.
Să nu fiu înțeles greșit. Eu sunt un mare adept și un promotor al tehnologiei în școli, dar aș da oricând o tablă interactivă dintr-o școală pe un printer 3D de componente digitale într-un laborator de inginerie informatică.
Lucrez de peste 25 de ani însistemul canadian de învățământ și sunt un ardent promotor al tehnologiei educaționale care nu devine muzeu în școli.
Pe de o parte, observ că apar situații în care tablele Inteligente sunt mai degrabă o modă prin care școlile, profesorii, directorii și ministerele vor să se remarce public. Dar în același timp aș spune că sunt și profesori dedicați, și școli cu prestigiu care le folosesc din plin și cu succes. Din păcate, numărul lor nu este cel dorit sau planificat atunci când se iau deciziile de investiție.
- Din ce motive?
- Motivele sunt numeroase și foarte diferite. Unul este esențial. Dar școlile, ministerele și firmele care produc această tehnologie îl neglijează. Și anume: Tablele Interactive, deși sunt livrate cu softuri și cu biblioteci electronice vaste, nu vin și cu conținuturile de învățare proiectate după curriculumul școlar în forma în care să fie expuse direct celor ce învață: elevi, studenți, adulți etc. Ar fi vorba de simulări, de prezentări Power Point, de filme didactice, de diagrame interactive, de demonstrații video, de animații etc. Profesorul trebuie să facă toate acestea și procesul durează cel puțin 2-3 ani de muncă intensă, spun asta din experiența mea.
Fiind și neplătiți, și neinstruiți pentru așa ceva, profesorii își pierd entuziasmul, renunță destul de repede la aceste instrumente, revenind la stilul lor tradițional de predare, cu care sunt obișnuiți. Astfel, în 2-3 ani sau chiar mai repede, tablele inteligente devin piese de muzeu în școli. Și, straniu, apare problema depozitării lor, întrucât profesorii, tacit, nu vor să le mai vadă în clasă, pentru a nu fi acuzați că nu le folosesc. Rezistența la schimbare!
Firmele presează școlile cu reclame pentru ca să cumpere table interactive. Școlile le cumpără cu mare entuziasm, instruiesc profesorii cum să le folosească și se trezesc destul de repede că nu mai sunt folosite. De ce? Nu tehnologia, ci factorul uman se pare că este cauza. Exista în psihologie așa-zisa Lege a minimului efort în tot ce face omul. A fost exprimată pentru prima dată de filozoful francez G Ferrera (1894), de Zipf (1949) care a formulat și Calea Minimei Rezistențe și, în sfârșit, de psihologul American G. Allport (1954).
Când vede că tehnologia este complicată, că este nevoie să conecteze multe cabluri, să recalibreze tabla interactivă, să o activeze sau să o dezactiveze, când constată că elevii devin neliniștiți, că tabla se defectează, că piesele de schimb nu vin la timp, profesorul mai bine, treptat, renunță.
Și, astfel, revine la creta și la tabla neagră sau la proiectorul digital și la ecran. Aceasta este realitatea.
- Sunteți împotriva tablelor inteligente în școli?
- Nu, dimpotrivă. Dar nu aș vedea, pentru început, mai mult de 2-3 table inteligente într-un anumit număr de școli. Gradual și experimental, 2-3 ani. Apoi – cred că ar fi necesar un sondaj în rândul profesorilor. Ați vedea surprizele. Poate vă amintiți cât de entuziasmat era celebrul canal american de televiziune CNN, utilizând această tehnologie cu câțiva ani în urmă.
L-ați mai văzut de atunci folosind-o?
La fel se întâmplă și în școli: toți sunt entuziasmați la început, dar destul de repede renunță la a mai folosi Smart Board-urile.
***Domnul profesor Mureșan ne-a oferit și un scurt istoric al lor, completat de detalii legate de costurile de achiziție:
„Au fost inventate de către o companie canadiană fondată în 1987 la Calgary, Alberta: Smart Technologies Corporation. Această companie a început să introducă în școli, în 1991, așa-zisele table albe interactive (Interactive whiteboards) sub denumirea de table inteligente (“Smart Boards”). Tehnologia DViT (Digital Vision Touch) a fost patentată în 1993. Aceasta tehnologie a avansat și s-a diversificat mult în ultimii ani, de la Smart Board la Promethean active panels.
Față de tablele inteligente, panourile active de tip Prometeu (Promethean active panels) devin mai populare azi și mai ușor de utilizat. Smart Board- ul are instalalt softul Notebook, iar Ecranele Prometeu au softul Active Inspire.
Ambele tipuri de table interactive au instalate sau acceseaza biblioteci digitale mari. Dar necesita efortul profesorilor – de căutare, de identificare și de adaptare a resurselor la curriculumul școlar și la fiecare lecție, zi de zi.
O tablă interactivă costă, în medie, între 5 - 6 mii de dolari americani. În funcție de caracteristici, prețul variază între două mii și paisprezece mii de dolari. Inițial au costat și nouăsprezece mii de dolari. Apariția tehnologiei “sticlă inteligentă” (“smart glass”), folosită masiv la celulare și la tablete, a contribuit la o transformare radicală a tablelor inteligente și la reducerea prețului lor.”
În prezent, tablele inteligente, similare oarecum cu tableta sau cu iPad-ul sunt ecrane speciale sensibile la atingerea cu degetul sau cu un creion special și pe care se poate scrie, se pot desena, se pot proiecta imagini de pe un computer conectat la internet. Imaginile, desenele, diagramele, hărțile, scrisul pot fi translate, modificate, animate sau combinate în diferite forme și cu diferite scopuri. În formula standard, o tablă inteligentă este conectată la un computer și are un proiector. Se bazează pe tehnologia “touch-sensitive LCD (liquid crystal display)” și permite atât interacțiunea cu imagini, cât și scrisul proiectat. Modelele mai noi (Smart Board 800) permit lucrul în grup, fiind echipate cu “multi –touch technology”. Astfel, elevii pot colabora în rezolvarea de probleme, în dezvoltarea de proiecte, deoarece tabla inteligentă răspunde diferențiat la atingeri multiple.
