DOCUMENT DE POZIȚIE

Federația Coaliția pentru Educație 

26.06.2025

Doar pilotarea de planuri-cadru alternative asigură transformarea sistemică a învățării în licee

Coaliția pentru Educație salută asumarea propunerilor de planuri-cadru de liceu, prin semnarea Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 4350/2025 privind aprobarea planurilor-cadru pentru învățământul liceal cu frecvență zi. În acest context, insistăm și pentru adoptarea, cât mai curând, a ordinului de ministru care să permită liceelor o transformare curriculară diferită față de varianta standard, astfel cum a fost exprimată intenția ministrului educației și cercetării în ultimele intervenții publice.

Față de propunerea de Ordin privind aprobarea Programului de pilotare sistemică a planului-cadru, varianta pilot, pentru învățământul liceal de stat, particular și confesional, pusă în consultare, avem, punctual, câteva recomandări de îmbunătățire, în principal cu referire la domeniul de intervenție al ordinului: 

Ministerul Educației și Cercetării are, potrivit Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, art. 86, alin.(1) obligația „de a evalua și, după caz, revizui periodic, planurile-cadru”.

Pe de altă parte, art. 24, alin.(5) menționează că orice procedură de pilotare „poate fi iniţiată de Ministerul Educaţiei, de către unităţi de învăţământ sau de consorţii şcolare ori de DJIP/DMBIP”, recunoscând posibilitatea că pentru a avea în sistem alte variante de planuri-cadru, nu doar școlile pot iniția proiecte pilot, ci chiar ministerul.

Față de cele de mai sus, considerăm că obiectul ordinului de ministru trebuie să fie înființarea unui „Program Național de pilotare sistemică de planuri-cadru pentru învățământul liceal cu frecvență zi”. 

De altfel, acest ordin propune pilotarea descentralizării planurilor cadru standard, aprobate prin OMEC nr. 4350/2025, pentru că toate precondițiile stabilite de lege, art. 86:

„(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii, pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial şi liceal indiferent de filieră, profil şi specializare/calificare profesională, şi se stabileşte la nivel central prin ordin al ministrului educaţiei.

(3) Curriculumul la decizia elevului din oferta şcolii, denumit în continuare CDEOŞ, se constituie din disciplinele/domeniile de studiu, este propus pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial şi liceal, filiera teoretică şi filiera vocaţională, şi este elaborat la nivel naţional, regional, local sau la nivelul unităţii de învăţământ. (...)

Astfel, soluția de a integra această descentralizare într-un program național este soluția legii care permite aceasta și asigură și bugetul aferent - de exemplu, realizarea analizei/analizelor de impact care s-ar circumscrie art. 144 alin. (6). În fapt, poate fi un program de pilotare inițiat de Ministerul Educației și Cercetării, liceele și colegiile interesate se înscriu în program și periodic se actualizează lista liceelor, similar cu cea a unităților de învățământ de aplicație.

În felul acesta poate fi respectat angajamentul ministerului de a susține pilotarea de planuri-cadru ce respectă condițiile de structură prevăzute în Anexa nr. 1 a OMEC 4350/2025, cu încadrarea în limitele bugetare similare celor pentru implementarea planurilor cadru standard.

Pe fond, în raport cu forma adoptată a planurilor-cadru standard apreciem că poziția exprimată de Consiliul Național al Elevilor este importantă și soluția propusă de noi mai sus poate răspunde mai bine solicitărilor acestora.

În situația în care Ordinul va fi adoptat în forma pusă în consultare, recomandăm cel puțin modificarea titlului în „Ordin privind aprobarea Programului de pilotare sistemică de planuri-cadru pentru învățământul liceal cu frecvență zi”, pentru echivalența tipului de învățământ, acceptând faptul că vor exista soluții diferite de pilotare și evitarea redundanței („pilotarea pilotului”).

Pentru ca reforma curriculară să nu rămână o aspirație, este esențial ca planurile-cadru pilotate să beneficieze de recunoaștere oficială ca variante alternative ale planului-cadru standard, accesibile tuturor școlilor care doresc și pot să-l implementeze. Momentul este unul extraordinar deoarece există un cadru legal nu numai pentru elaborarea planurilor-cadru de liceu, dar și pentru revizuirea celor aferente nivelurilor primar și gimnazial. Este, așadar, o oportunitate istorică de a construi un cadru curricular coerent și descentralizat, chiar dacă pentru unele unități de învățământ ar fi, deocamdată, doar un rezultat al pilotării.

De ce este acest lucru important? Pentru că sistemul educațional românesc este unul profund eterogen, iar realitățile liceelor din țară variază semnificativ. În timp ce unele școli pot oferi o educație integrată, interdisciplinară și centrată pe dezvoltarea competențelor, altele se luptă în continuare cu resurse insuficiente, inechități sistemice și un curriculum suprasaturat și depășit. A încerca să uniformizezi aceste contexte printr-o singură arhitectură curriculară nu doar că este ineficient, dar și nedrept.

La nivel internațional, majoritatea sistemelor educaționale care promovează echitatea și calitatea oferă școlilor un grad de autonomie curriculară, în funcție de capacitatea instituțională și de profilul comunității. Recunoașterea mai multor planuri-cadru nu subminează coerența sistemului, ci o întărește, prin validarea unor rute diferite de atingere a acelorași competențe-cheie. Un exemplu relevant în acest sens este sistemul portughez, care propune un curriculum esențial național și lasă spațiu pentru complementaritate și adaptare locală. În Finlanda, școlile dezvoltă propriile planuri-cadru pornind de la un cadru general. În Marea Britanie, academiile pot renunța complet la curriculumul național, în favoarea unor abordări proprii, atâta timp cât demonstrează progresul elevilor. De asemenea, în Republica Moldova, există în prezent planuri-cadru alternative pentru fiecare ciclu de învățământ – un model regional viabil, care reflectă aceeași înțelegere asupra nevoii de flexibilitate și adaptare.

În România, școlile-pilot au început deja să funcționeze în acest spirit: prin reorganizarea programului orar, comasarea disciplinelor, regândirea evaluării și introducerea de conținuturi relevante pentru profilul secolului XXI. Însă statutul lor este încă incert. Asumarea de către minister a unui program pilot propriu care să asigure sprijin pentru pilotarea de planuri-cadru alternative ar însemna ca aceste școli să funcționeze pe o fundație stabilă, iar reforma curriculară să capete un alt statut decît cel al unui experiment izolat. Considerăm că astfel ministerul poate răspunde mai bine dezideratului din actualul Plan de Guvernare care menționează la secțiunea „Educație și Cercetare” extinderea rețelei de școlilor-pilot ca mecanism de inovare curriculară, ceea ce întărește nevoia de consolidare și instituționalizare a acestei inițiative.

Este important să distingem între pilotare sistemică și variante alternative recunoscute oficial. Pilotarea este, prin definiție, temporară, orientată spre testare, ajustare și obținerea de date relevante pentru decizie. În schimb, statutul de „plan-cadru alternativ” implică stabilitate, recunoaștere normativă și posibilitatea unei alegeri informate din partea școlilor. 

În acest context, vă adresăm propunerea de a transforma opțiunea de pilotare a unui „planul-cadru varianta pilot”, așa cum se propune în forma actuală, într-un program de pilotare de planuri-cadru alternative, disponibile pentru toate unitățile de învățământ care își asumă această opțiune. Această măsură ar permite trecerea de la o pilotare punctuală și temporară la o politică curriculară structurală, cu impact sistemic, fără a perturba coerența națională și ar dezvolta în interiorul sistemului capacitate pentru transformări curriculare mai rapide, mai agile, fără încremeniri ca cea recent încheiată, în proiecte care durează 25 de ani.

Argumente pentru recunoașterea oficială de planuri - cadru alternative

1. Diversitatea sistemului de învățământ din România cere soluții diferențiate. Nu avem o singură realitate educațională. Există licee vocaționale, tehnologice, teoretice, din mediul urban sau rural, cu populație stabilă sau fluctuantă, cu accente academice sau cu priorități socio-emoționale. Un singur plan-cadru nu poate acomoda nevoile atâtor tipuri de școli în mod eficient.
2. Prevederile legislative susțin existența mai multor planuri-cadru. Niciun articol din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 nu prevede că poate exista un singur plan-cadru la nivel liceal, v. art. 85 alin. (7) Curriculumul naţional este ansamblul coerent al elementelor care reglementează activitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar şi include planurile-cadru de învăţământ, programele şcolare şi standardele naţionale de evaluare.
3. Există precedente internaționale care susțin pluralismul curricular. Multe sisteme educaționale performante funcționează cu mai multe versiuni de planuri-cadru, dintre care școlile pot alege: Marea Britanie (unde academiile au flexibilitate curriculară), Portugalia (cu curriculum esențial și curriculum complementar), Finlanda (unde școlile au autonomie mare în organizarea conținuturilor), Polonia, Lituania, dar și Republica Moldova, unde planurile-cadru alternative sunt deja practică instituționalizată la toate nivelurile.
4. Pilotarea de planuri-cadru alternative deschide posibilitatea unor organizări curriculare care depășesc granițele unei abordări strict disciplinare, permițând proiectarea învățării în jurul competențelor. Prin reducerea fragmentării și gruparea disciplinelor în arii curriculare, acesta creează cadrul necesar pentru conexiuni între disciplinele aceleiași arii, pentru învățare integrată și pentru dezvoltarea reală a competențelor transferabile. Este o direcție susținută atât de literatura de specialitate, cât și de numeroase sisteme educaționale care au reconfigurat curriculumul pornind de la ceea ce trebuie să știe și să poată face un elev, nu doar de la ce trebuie să parcurgă ca materie.
5. Adoptarea ca alternative ar aduce claritate juridică și predictibilitate. O variantă curriculară clar recunoscută oficial evită ambiguitatea și oferă o bază solidă pentru dezvoltarea programelor școlare, organizarea orarelor și încadrarea personalului. Școlile nu vor mai fi nevoite să piloteze pe un teritoriu incert, ci vor funcționa într-un cadru reglementat, cu monitorizare și sprijin instituțional.
6. Alegerea unui dintre planurile-cadru alternative permite inovarea reală, nu doar declarativă. Școlile care au expertiza, resursele umane și comunitatea potrivită trebuie susținute să implementeze planuri-cadru mai moderne, mai integratoare, mai aproape de nevoile reale ale societății. Avem nevoie de mai multe drumuri, de spații de testare, de școli care trag sistemul în sus prin abordări inovative, responsabile și documentate.

Recomandările Coaliției pentru Educație:

• Recunoașterea oficială de planuri-cadru alternative la planul-cadru standard, disponibile pentru orice școală care își asumă implementarea, în baza unei proceduri transparente, reglementate printr-o Metodologie dedicată.
• Simplificarea procedurii de pilotare, astfel încât școlile interesate să nu fie descurajate de birocrație excesivă.
• Definirea rolului Comisiei invocate de ordin în sensul nu de activitate de validare, ci de partener de responsabilitate (accountability partner), cu atribuții de cercetare, dezvoltare și sprijin activ pentru școli în procesul de proiectare curriculară. Aceasta ar putea include orientarea unităților de învățământ în raport cu o plajă bugetară realistă și monitorizarea acoperirii competențelor de bază aferente Trunchiului Comun, astfel încât soluțiile propuse să fie atât inovatoare, cât și sustenabile.
• Sprijinirea școlilor care adoptă planuri-cadru alternative prin formare pentru profesori, ghiduri de implementare și acces la consiliere curriculară, inclusiv în cadrul proiectului „Reglementări Noi pentru un Curriculum Relevant și Educație Deschisă” - RECRED.
• Monitorizarea impactului variantelor de planuri-cadru, cu colectare de date, feedback de la profesori și elevi, și transparență totală a procesului, în acord cu prevederile legii în vigoare.
• Inițierea unei reforme curriculare sistemice, fundamentate pe principii clare privind coerența curriculară, centrarea pe competențe, relevanța pentru viața reală și flexibilitatea în raport cu nevoile elevilor și ale societății.
• Instituirea unui mecanism clar și periodic de revizuire a planurilor-cadru și a programelor școlare, încadrat în Programul de pilotare propus prin ordinul aflat în consultare, reglementat prin lege și coordonat de echipa care are în atribuții dezvoltarea curriculară în cadrul Ministerului Educației, astfel încât să fie asigurată coerența, actualizarea și relevanța curriculară în raport cu evoluțiile societății și nevoile elevilor.
• Instituționalizarea descentralizării curriculare prin deschiderea posibilității de elaborare și validare a unor planuri-cadru alternative pentru toate ciclurile de învățământ, dezvoltate de școli, rețele de școli sau consorții educaționale, în baza unui cadru național de competențe și a unor criterii clare de calitate, echitate și sustenabilitate.

Concluzii

România are, în sfârșit, șansa unei reforme curriculare reale la liceu. Dar această oportunitate nu poate fi valorificată printr-o abordare uniformă. Un sistem matur este unul care recunoaște diferențele dintre școli și le oferă soluții adaptate. Școlile care pot și vor să meargă mai departe trebuie susținute, nu plafonate. Recunoașterea oficială de planuri-cadru alternative este, din punctul nostru de vedere, un pas esențial pentru un sistem educațional incluziv, flexibil și conectat la realitate.

Un singur plan nu poate cuprinde toate viitorurile posibile. Dar un sistem care oferă opțiuni reale poate crea premisele ca fiecare elev să-și găsească drumul.