Peste 170 de directori de școli și reprezentanți ai echipelor de management din zona Suceava au participat pe 28 februarie la două workshop-uri dedicate unor teme care stau la baza funcționării reale a unei instituții educaționale: cultura organizațională și practicile privind siguranța în școală (safeguarding).
La invitația prof. univ. dr. Otilia Clipa, prodecan, și a conf. univ. dr. Doina Maria Schipor, director al departamentului de Științe ale Educației din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, Fabiola Hosu, fondatoarea Questfield International College și vicepreședinta Coaliției pentru Educație, a facilitat două conversații care au depășit formatul clasic al unui training și au devenit, mai degrabă, spații de reflecție profesională și responsabilitate comună.
Primul workshop a fost dedicat culturii organizaționale, acea arhitectură invizibilă care modelează viața unei școli mult înainte ca regulile, sistemele sau politicile să intre în acțiune. Discuția a pornit de la ideea că strategia unei școli nu trebuie să rămână un document formal, păstrat în sertare sau prezentat doar în contexte administrative. O strategie devine relevantă doar atunci când este trăită zilnic, atunci când se reflectă în deciziile liderilor, în modul în care echipele colaborează și în valorile care sunt, de fapt, tolerate sau susținute în comunitatea școlară.
Participanții au discutat despre aliniere, încredere, coerență în leadership și despre acele semnale subtile care modelează comportamentele dintr-o organizație: felul în care se iau deciziile, modul în care sunt gestionate greșelile sau cât de des sunt ascultate vocile celor din comunitate. Cultura unei școli nu este ceea ce declarăm în documente, ci ceea ce alegem să încurajăm, să (nu) vedem sau să acceptăm zi de zi.
Cel de-al doilea workshop a abordat practicile de safeguarding, mutând conversația într-o zonă mai profundă și mai personală.
Pentru că siguranța copiilor nu este o anexă a educației și nici o simplă procedură administrativă. Safeguarding-ul este o cultură a atenției față de copii în școli. Este disciplina zilnică de a observa, de a asculta, de a interveni și de a proteja — consecvent și fără excepție.
Înainte de curriculum, înainte de performanță și înainte de rezultate, trebuie să existe siguranță. Siguranță emoțională, siguranță fizică și siguranță psihologică. Un copil nu poate învăța într-un mediu în care se simte în pericol, la fel cum un profesor nu poate inspira într-o cultură a fricii. O școală nu poate vorbi despre excelență dacă nu oferă, înainte de toate, siguranță.
Din acest motiv, practicile de safeguarding se află și pe agenda noastră de advocacy. Prin activitatea noastră, susținem consolidarea unei culturi instituționale care să pună în centrul ei siguranța copiilor, atât în școli, cât și în universități. Credem că educația de calitate începe cu un cadru în care copiii sunt protejați, ascultați și sprijiniți, iar responsabilitatea pentru acest lucru aparține tuturor adulților din comunitatea educațională.
Unul dintre cele mai valoroase aspecte ale acestor întâlniri a fost deschiderea participanților: lideri care au pus întrebări dificile, care au reflectat onest asupra vulnerabilităților sistemelor pe care le conduc și care au discutat despre modalități concrete de a construi mecanisme mai clare de rapo
rtare, responsabilitate și intervenție.
Pentru că reforma reală în educație nu începe cu legi, ci cu lideri dispuși să privească în interiorul propriilor organizații și să își asume schimbarea.
Iar atunci când 170 de lideri educaționali discută despre cultură și despre siguranța copiilor, impactul depășește cu mult spațiul unei săli de conferință. Efectul se vede în școli, în clase și, în cele din urmă, în viața copiilor pentru care aceste sisteme există.
